AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: GUDRUN-LIANE ITTU.
DOI: 10.24193/subbhistart.2022.06
Published Online: 2022-12-30
Published Print: 2022-12-30
pp. 121-136
VIEW PDF
FULL PDF
Expoziții ale pictorilor Otto Fikentscher (1862 Zwickau ‒ 1945 Baden Baden) și Franz Domscheit/Pranas Domsaitis (1873 Kropiens/Gajewo ‒ 1962 Cape Town) în Sibiu. Lucrarea se referă la două evenimente plastice care au avut loc la invitația Asociației Artistice Sebastian Hann (Sebastian Hann Vereins für heimische Kunstbestrebungen), în 1914 (30 mai ‒ 9 iunie), respectiv 1924 (21 octombrie – 1 noiembrie), ale căror protagoniști au fost artiști (pe atunci) renumiți din Germania. Comentarea celor două expoziții este și un pretext pentru prezentarea vieții și activității unor artiști aproape uitați. Otto Fikentscher, pasionat de Transilvania, de Munții Carpați și de fauna carpatină, vizitase și înainte de 1914 aceste meleaguri în mod repetat, producând desene și tablouri cu animale sălbatice (cerbi, căprioare, capre negre mistreți etc.) reprezentate în ambianța lor naturală. Dintre cele domestice a preferat bivolii, pe care i-a imortalizat în numeroase ipostaze. Artistul a fost, de asemenea, un mare specialist în privința redării anvelopei atmosferice, a răsăriturilor și apusurilor diafane de soare sau a luminii filtrate prin norii grei de ploaie. Expoziția Fikentscher, organizată în pavilionul patinoarului sibian, în care erau prezente numeroase lucrări realizate în timpul ultimei sale vizite, s-a bucurat de o critică favorabilă, iar artistul a promis că va reveni chiar în toamna aceluiași an. Izbucnirea Primului Război Mondial și evenimentele care au urmat au zădărnicit reîntoarcerea artistului Fikentscher, care a lucrat încă mulți ani în stilu-i caracteristic. Cel de-al doilea eveniment plastic prezentat în lucrare s-a bucurat de cronici de întâmpinare laudative, accentuându-se asupra valorii acestui pictor experimentat și consacrat. Totodată, se spera ca Franz Domscheit să se stabilească, cel puțin temporar, în Transilvania, dând noi impulsuri scenei artistice provinciale, sărăcită din cauza plecării în străinătate a mai multor artiști autohtoni valoroși. Expozantul era unul dintre cei mai importanți expresioniști germani, un spirit afin cu celebrul Emil Nolde. Pictase în tinerețe în stil impresionist, dar întâlnirea, în 1914, cu Edvard Munch l-a impresionat puternic și l-a determinat să îmbrățișeze expresionismul, stil în cadrul căruia și-a dezvoltat o manieră proprie de exprimare. Expoziția din Sibiu – eveniment organizat în sălile gestionate de Prietenii Muzeului Brukenthal (aceasta fiind o grupare în cadrul Asociației Sebastian Hann) din Palatul Brukenthal – a avut însă o cronică defavorabilă din partea unui critic (care semna doar cu inițiala –R–) care nu înțelesese nimic din lucrările de pe simeze, acuzându-l totodată pe artist de lipsa trăirii autentice și de producerea de construcții pur intelectuale. Dacă aceasta a fost părerea criticului, putem presupune că nici publicul nu s-a arătat încântat de cele văzute, iar visul celor care își doriseră rămânerea lui Domscheit în orașul lor s-a spulberat. Și în anii care au urmat, artistul s-a bucurat de apreciere, având până în 1936 – când operele sale au fost etichetate ca degenerate de către naziști – o activitate expozițională impresionantă. Apoi s-a retras în Bavaria, specializându-se în realizarea de lucrări cu subiecte inofensive, cum au fost naturile moarte cu flori. După cel de-al Doilea Război Mondial a locuit o vreme în Austria, folosind de acum varianta lituaniană a numelui său, Pranas Domsaitis, în semn de omagiu pentru mama sa, care fusese lituaniancă și care îl sprijinise în realizarea visului său de-a deveni artist. În 1949, Domsaitis și-a urmat soția, cântăreața de operă Adelheid Armhold, căreia i se oferise un post la Cape Town, în Africa de Sud. Exotismul oamenilor și al locurilor, bogăția, frumusețea și măreția peisajului, puternicele contraste cromatice ale Africii au dus la renașterea, la vârsta 69 de ani, a expresionistului Pranas Domsaitis. Creația sa din țara de adopție este impresionantă, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, ea influențând în mod decisiv arta plastică a Africii de Sud, țară care îl consideră a fi cel mai important expresionist al ei. După ce Lituania și-a dobândit independența în 1990, Fundația Lituaniană din SUA, care, după moartea artistului, survenită în 1965, achiziționase un număr mare de lucrări ale sale, pictură în ulei și grafică, le-a donat Muzeului Național al țării sale de origine, fiind expuse în Galeria din Memel/Klaipeda, care-i poartă numele.
Cuvinte-cheie: Otto Fikentscher, pictor animalier, Transilvania, Sibiu, Asociața Sebastian Hann, Franz Domscheit/Pranas Domsaitis, impresionism, expresionism, artă degenerată, Africa de Sud, Galeria Pranas Domsaitis, Lituania, Memel/Klaipeda
